Thursday, November 29, 2007

Poezia greacă văzută prin ochii tuturor

În data de 26 noiembrie la Muzeul literaturii române "Vasile Pogor" a avut loc un eveniment cultural sprijinit de studentii de la Facultatea de Actorie din anul II.
Această activitate culturală intitulată "Balada dragostei şi alte poeme" aduce un omagiu poetului grec Gheorghios Theodosios Vafopoulos, subliniind rolul poziei greceşti în literatura universală.Sub acest generic, poeziile scriitorului, traduse de Valeriu Mardare, au prins viaţă cu ajutorul mişcărilor artistice ale studenţilor, regizate de actriţa Mihaela Arsenescu Werner.
Invitatul de seamă care şi-a exprimat dorinţa arzătoare de a participa la acest moment cultural a fost Horia Zilieru, care s-a declarat un fan convins al poeziei greceşti din care în fiecare zi învaţă câte ceva nou. Discursul acestuia fiind puţin dezlânat, inflamabil, a reuşit să capteze atenţia publicului spectator, prin modul în care şi-a expus propriile păreri/gânduri despre poezia greacă. Celălalt invitat, Valeriu Mardare, nu a avut un discurs foarte lung care să-i plictisească pe cei prezenţi, lăsând loc desfăşurării momentului artistic.
Într-un interviu acordat Ziarului de Iaşi, Stella Karalli, şefa Lectoratului de Neogreacă din cadrul Universităţii Al.I. Cuza spunea: „Poetul Vafopoulos este un artist foarte bun şi recunoscut în Grecia. Graţie traducerilor realizate de Valeriu Mardare este cunoscut şi în România. Evenimentul din această seară este deosebit prin maniera în care poeziile acestuia vor fi transmise publicului. Va fi un moment artistic in care poezia nu va fi doar recitată, ci şi reprezentată prin mişcari scenice".
(Simerea Neculai)

Thursday, October 04, 2007

Iaşul, cea de-a şaptea minune a României?

Realizatorii afişului: Simerea Neculai,Boghean Alexandru, Şcrab Ştefana, Lupu Diana(elevi ai Şcolii Normale "Vasile Lupu" Iaşi)

Iaşul este situat în nord-estul României , aşezat pe şapte coline între Lunca Bahluiului şi Dealul Păun . Aşezare de legendă , Iaşul prin trecutul şi prezentul său , reprezintă un punct turistic plin de istorie asemenea Romei . Oraşul este înţesat de monumente culturale , acestea reprezentând principalul motiv pentru care turştii aleg Iaşul , vizitând zidurile înveşmântate cu broderii ale Trei Ierarhilor , ale Mănăstirii Golia, Palatului Culturii, Teatrului Naţional şi multe alte monumente care constituie măreţia Iaşului.



Iaşi- the sad city

Monday, May 21, 2007

Rolul perturbator/(in)formativ al NTCI


De-a lungul timpului bibliotecile au fost puse în faţa a numeroase provocări datorate schimbărilor de mediu socio-cultural; au înfruntat multe revoluţii sociale şi istorice dar, doar revoluţia digitală a modificat şi va modifica modul în care se lucrează, modul în care sunt definite şi organizate colecţiile şi informaţiile.
Societatea se află în tranziţie spre o lume agresivă, iar bibliotecile şi editurile încearcă să facă această trecere gradual, în mici etape chiar dacă timpul de adaptare se reduce de fiecare dată. Din fericire, bibliotecile şi alte structuri de informare şi documentare reuşesc de fiecare dată să se adapteze nevoilor sociale şi să joace un rol cheie în crearea, organizarea, stocarea, restaurarea, conservarea şi disponibilizarea informaţiilor.
Internetul, privit ca o culme a tehnologiei comunicaţiilor, sintetizează, de fapt, realizările ultimilor ani în domeniul noilor tehnologii şi se poate vorbi de o nou eră a informaţiilor, de o supermagistrală a informaţiilor digitale, de accesul şi circulaţia fără frontiere a acestora.

Tehnologia creează o generaţie de copii singuri care se zbat să îşi facă prieteni, pretinde un nou studiu citat de o publicaţie britanică. Mulţi dintre ei se găsesc izolaţi pe acest teren de joacă virtual, potrivit unui sondaj la care au participat 100 de profesori din Marea Britanie. Alţii devin antisociali, iar acest lucru duce la neruşinare în relaţiile cu ceilalţi de seama lor, susţin specialiştii. Mai mult de 70 la sută dintre profesorii chestionaţi pentru studiul efectuat de o organizaţie neguvernamentală, Save the Children, susţin că cu cât un copil petrece mai mult timp singur în „compania” tehnologiei cu atât mai mult se distruge abilitatea acestuia de a socializa.
Internetul face ca noţiunea de „bibliotecă virtuală" să nu fie doar un concept ci să devină o realitate. Prin intermediul acestei biblioteci universale se poate avea acces la resursele globale de informaţii, inclusiv la colecţiile multor biblioteci.
Cei mai mulţi copii recunosc că sunt dependenţi de Internet, considerându-l „cel mai bun prieten al omului“ şi „cea mai bună invenţie de la descoperirea focului încoace“.Potrivit unui sondaj de opinie realizat de APTI(Asociaţia pentru Promovarea Tehnologiei şi Internetului) s-a demonstrat că 35% dintre copiii români încep să fie interesaţi de site-urile pornografice şi 50% cele cu violenţă. Aproape 70% dintre ei stau între trei şi patru ore zilnic pe Internet, în special acasă. Mulţi recunosc că au participat la chaturi cu necunoscuţi, cărora le-au dezvăluit date personale şi chiar au fost tentaţi să cumpere de pe Internet cu carţile de credit ale parinţilor.



Wednesday, April 25, 2007

Jurnal



Sambată, 21.04.2007

Astazi împreună cu câţiva colegi din clasă am mers la Târgul Naţional de carte LIBREX2007. Când am păşit pragul Palatului Culturii m-a cuprins o nelinişte interioară, dar am rămas plăcut surprins de ce am putut să văd acolo întrucât m-am reîntâlnit cu poveştile care mi-au încântat copilăria, dar şi cu alte istorioare ce mi-au atras atenţia, şi cred că în viitorul apropiat voi reuşi să le studiez, pentru a putea desluşi fărâma de mister ce o gaseşti in fiecare carte.Tot plimbându-mă prin această minunată lume a cărţilor, m-am întâlnit cu diverşi prieteni, dar şi cu câţiva profesori, ce au rămas plăcut surprinşi să ne poată vedea acolo, unde adolescenţii nu calcă niciodată, decât dacă sunt obligaţi să facă acest lucru. Fiecare editură avea fel şi fel de publicaţii ce-ţi făceau mereu cu ochiul rugându-te să le cumperi, şi să nu treci pe lângă ele fără a le răsfoi puţin.
Toate standurile aveau promoţii/reduceri, dar editura cea mai interesantă care a reuşit să ma convingă ca în viitorul apropiat să-mi cumpăr şi eu nişte cărţi, a fost editura RAO, care avea exupse în stand cărţi de mare interes în rândul adolescenţilor pasionaţi de lectură, prezentate pe larg în broşura lor.
Cartea care a reuşit să-mi capteze pentru un moment atenţia a fost cea a lui Jack Higgins"Răzbunarea": Bestsellerul Atac la preşedinte îşi găseşte o continuare plină de suspans în cel mai recent roman al lui Jack Higgins. În timp ce Hannah Bernstein, partenera agentului Sean Dillon, se recuperează în spital în urma confruntării cu spionii ruşi, o umbră sinistră din trecutul celor doi se strecoară înăuntru şi o ucide. Sfâşiat de durere şi de furie, Dilon şi toţi cei care au iubit-o pe Hannah jură să se răzbune, indiferent de urmări. Însă nimeni nu ştie unde va duce această aventură pe cale să înceapă şi nici câţi dintre ei vor mai supravieţui.

Wednesday, March 07, 2007

Cu şi despre scriitori (ne)canonici

Those days we went with our class teacher at the teathre to see the plays LOVE and CHIRIŢA ÎN PROVINCIE. Both eveniments which we take part were enough interesting, but that which imprest me/to captivate me was the character of Alecsandri,Chiriţa, and the other characters: Sandu Napoilă, Barbu Lăutaru, Clevetici ultra-demagogul, interpreted by an single actor, Petrică Ciubotaru.
This activity came to help us because of the fact that this year we study the comedy of the greatest poet and dramaturg, who is the creator of hybrid genre in the period of 1848,Ciclul Chiriţelor(Chiriţa în provincie). Because it is a dificult character to play, the director resorts to disguises, since under this feminin aspects is hiding a male embodiment.
The director Ovidiu Lazăr brought in front of the view an other Alecsandri easly understanded, by everzone, making him to be contemporan with us.
Zilele trecute la iniţiativa doamnei diriginte Elena Manuca, am mers împreună cu toată clasa la spectacolele de teatru oferite de Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri", şi anume la spectacolele DRAGOSTEA(după texte de Mircea Cărtărescu), CHIRIŢA ŞI CEILALŢI(în regia lui Ovidiu Lazăr). Acest demers a venit în sprijinul nostru pentru a ne putea scoate din acea stare de apatie pe care o deprinsese toata lumea, şi a ieşi în lumea largă plină de evenimente culturale ce are ca scop formarea noastră ca viitori oameni ce ştiu să valorifice adevărata artă. Ambele evenimente la care am participat au fost destul de interesante, dar cea care a reuşit să mă impresioneze/să-mi capteze atenţia a fost însăşi personajul lui Alecsandri, Chiriţa, dar şi celelalte personaje, Sandu Napoilă, Barbu Lăutaru, Clevetici ultra-demagogul, interpretat de un singur actor, Petrică Ciubotaru.
Această activitate a venit în sprijinul nostru datorită faptului că în acest an studiem comediile marelui poet şi dramaturg, care a reuşit să se evidenţieze în perioada paşoptistă creând un gen literar hibrid, şi anume
Ciclul Chiriţelor(Chiriţa în provincie), fiind un personaj dificil de jucat întrucât sub aspectul feminin se ascunde o întruchipare a masculinităţii, şi de aceea pe scenă se recurge la tehnica travesti-ului.
Regizorul Ovidiu Lazăr a încercat să aducă în faţa privitorului/spectatorului un altfel de Alecsandri uşor de receptat, şi înţeles de toată lumea, făcându-l să fie actual/contemporan cu noi, punând în scenă aspecte din viaţa politică actuală, ironizănd societatea noastră dar şi cea a secolului al-XIX-lea.Ovidiu Lazăr s-a jucat puţin cu spaţiul şi timpul pe care le-a creat Vasile Alecsandri, transpunând astfel personalitatea actorului peste cea a scriitorului, creând astfel o bucla temporală prin care actorul poate să călătorească atât în lumea reală/actuală, cât şi în lumea/epoca lui Alecsandri, transpunându-se in pielea scriitorului trăind o dată cu el acele momente/clipe magice ce s-au petrecut în acea vreme; de aceea regizorul a optat să pună în scenă cântecelele comice ale dramaturgului paşoptist, jucându-se puţin cu arta cinematografiei şi cea a actoriei, suprapunându-le unele peste altele şi rezultând un produs de excepţie ce a reuşit să capteze atenţia spectatorului, convigându-i pe aceştia să vizioneze piesa încă o dată.

La o simplă întrebare pusă de un elev al şcolii noastre domnului regizor Ovidiu Lazăr cu referire la efectul de spectacol, efectul de lectură,
"UN ADOLESCENT TREBUIE SĂ CITEASCĂ MAI ÎNTÂI CARTEA, ŞI SĂ SE FAMILIARIZEZE CU TEXTUL, ŞI MAI APOI SĂ VIZIONEZE PIESA DE TEATRU, SAU SĂ VIZIONEZE MAI ÎNTÂI PIESA ŞI APOI SĂ CITEASCĂ CARTEA?" , răspunsul a fost unul foarte explicit, întrucât ambele metode de înţelegere a operei respective vin în sprijinul adolescentului pentru ai putea facilita mai uşor accesul spre lumea cărţilor, spre lumea mistică a fantasticului.
La întrebarea adresata de domnul profesor Alexandru Sebastian şi anume aceea că scriitorii noştri autohtoni sunt sau nu contemporani cu noi, acesta fiind motivul pentru care mulţi dintre adolescenţi se orientează spre alţi scriitori care nu sunt canonici, şi uşori sau nu înţeleşi de aceştia.Răspunsul a fost unul ferm şi clar, acela că numai la auzul denumirii scriitorilor"canonici" îl apucă o repulsie faţă de aceste opere ce se studiază în ciclul liceal, şi susţine ideea că, noi adolescenţii suntem o generaţie foarte iubită de către societate şi i se pare corect să ne putem orienta spre alţi scriitori la auzul acestui cuvânt"canonici",ce induce ideea de pedeapsă ce trebuie ascultată întocmai, pentru a nu suporta consecinţele ce se vor abate mai târziu asupra noastră.